Auzit-am că, pe vremuri ,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!
Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd,
Cînd la deal si cînd la vale,
Pe creştini tot întrebînd
Auzit-am că, pe vremuri ,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!
Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd,
Cînd la deal si cînd la vale,
Pe creştini tot întrebînd
Pentru că am pus întrebarea: Ce este viaţa?, consider că este normal să pun şi întrebarea: Ce este moartea?
Andre Malraux spunea că omul este ,,singurul animal care ştie că va muri” de aceea moartea este marele mister care a preocupat mereu mintea omului.
Una dintre marile întrebări ale omului este următoarea: Ce este viaţa? Răspunsul l-au dat sfinţii, filozofii, poeţii, oamenii de ştiinţă şi Isus.
Generozitatea este virtutea care învinge zârcenia, avariţia.
Isus îi apreciază şi îi lauda pe cei generoşi, cel mai evident caz este cel al văduvei care a dat tot ceea ce avea, un bănuţ.
Una dintre cele mai edificatoare opere din literatura noastră care scoate în evidenţă avariţia este nuvela „ Hagi Tudose” scrisă de Barbu Delavrancea. Hagi Tudose moare numărându-şi banii după ce a dus o viaţă plină de lipsuri.
“Nici frumuseţea, nici banul nu face pe om fericit, ci numai înţelepciunea şi cumpătarea”, ne spune Clement Alexandrinul iar Benjamin Franklin ne spune: “Prima lecţie pe care o dai copilului tău să fie cumpătarea, a doua va fi ceea ce vei dori”. Putem continua cu multe citate ale oamenilor celebri din toate timpurile care au definit cumpătarea şi tragem concluzia că această virtute este foarte importantă pentru viaţa unui om.
Unei bătrâne în vârstă de 85 de ani i s-a luat un interviu cu ocazia zilei de naştere. Ziarista a întrebat-o ce sfat ar da persoanelor de vârsta ei.
„Păi, zice bătrâna, la vârsata noastră este foarte important să nu ne lăsăm; să ne folosim toate forţele. Dacă nu ele se ofilesc. E foarte important să fii alături de oameni şi, pe cât posibil, să-ţi câştigi existenţa făcând ceva. Asta e ceea ce ne menţine vioi şi sănătoşi”.
„Pot să vă întreb ce faceţi dumneavoastră pentru a vă câştiga existenţa la această vârstă?”, întreabă ziarista.
„Am grijă de o bătrână care locuieşte în cartierul meu”, a fost neaşteptatul şi frumosul răspuns.
Cu toţii ştim că în lume există ţări care sunt bogate în resurse naturale şi ţări care sunt mai puţin bogate în resurse naturale.
Apare acum necesitatea unei întrebări: „De ce unele popoare care trăiesc în ţări bogate, cu resurse naturale, îşi duc viaţa în sărăcie, iar alte popoare din ţări care nu au bogăţii naturale trăiesc în prosperitate?………..Eh!
Ce fel de om doresc sa fiu
Bunătatea este virtutea care îl face pe om să ia parte la suferinţele şi bucuriile aproapelui său. Bunătatea este una dintre virtuţi prin care un om poate învinge invidia.
Bunătatea se naşte din deschiderea sufletească faţă de alţii, dar un om care doreşte să aibă această calitate, trebuie să fie conştient că toţi oamenii sunt creaţi de Dumnezeu, că toţi oamenii sunt egalii săi şi că toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire.
Invidia este tristeţea egoistă provocată de binele altuia sau bucuria răutăcioasă simţită la vederea răului îndurat de alt om. Cu alte cuvinte, invidiosul nu numai că se întristează de binele aproapelui dar îi doreşte şi răul.
Invidia este păcat capital, un viciu ascuns. Ea este o tortură continuă, devorează inima unui om care se lasă dominat.
Invidia este cea mai cumplită formă de egoism, nu numai că îl închide pe om în egoismul său, ci îl face pe acest om să distrugă ceea ce el nu posedă sau ceea ce îl depăşeşte.