Sfinții Apostoli Petru și Paul

      În fiecare an, pe data de 29 iunie, creștinătatea îi sărbătorește pe Sfinții Apostoli Petru și Paul.

     Sfântul Petru a devenit apostol al lui Isus prin chemare. Simon, căruia Isus îi zice Kefa adică Piatră sau Petru era un familist convins, fiind puțin iritat, atunci când Isus îl invită să-l urmeze, argumentând că, trebuie să-și întrețină familia și că nu are studii. Isus nu-l obligă, iar Petru îl urmează fiind fascinat de învățătura și de personalitatea Maestrului său. Astfel, după cum susține Evanghelia lui Matei, Petru este cel care dă răspuns la întrebarea lui Isus, referitoare la persoana sa: „În acel timp, 13 venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au răspuns: „Unii spun că este Ioan Botezătorul, alţii că este Ilie, alţii că este Ieremia sau unul dintre profeţi”. 15 Isus i-a întrebat: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” 16Luând cuvântul, Simon Petru a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 La rândul său, Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi puterea Celui Rău nu o va birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri” (Matei 16,13-19).

Continue reading

Privirea lui Isus şi căinţa lui Petru

Isus în casa lui Anna

Isus în faţa lui Caiafa         

     Domnul, maltratat, tocmai era scos în curte. Atunci, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru (Lc 21, 61).  “privirile li s-au încrucişat. Petru ar fi vrut să lase capul în jos, dar nu şi-a putut lua ochii de la Acela pe care tocmai îl tăgăduise, căci cunoştea prea bine privirea Mântuitorului. Nu a putut nici acum rezista autorităţii şi puterii acelor ochi care îl chemaseră odinioară, nu putuse rezista privirii atât de blânde a Domnului în acea zi când, uitându-se la discipoli, afirmase: Iată pe fraţii şi surorile mele şi pe mama mea. Era aceeaşi privire care îl făcuse să tremure atunci când el, Simon, dorise să îndepărteze Crucea de drumul Domnului, aceeaşi privire, plină de milă, cu care-l întâmpinase Domnul pe tânărul acela atât de puţin desprins de cele lumeşti, îndemnându-l să îl urmeze, aceeaşi privire înnecată în lacrimi dinaintea mormântului lui Lazăr…! Cunoştea bine Petru privirile Domnului!

Continue reading