A treia călătorie a Sfântului Paul

     

     Cea de-a treia călătorie a Sfântului Paul are loc între anii 54-58. Scopul acestei călătorii este de a întări în credinţă creştinii din comunităţile infinţate de el în Asia Mică. El vizitează comunităţile din Galaţia şi Frigia şi se opreşte la Efes. Va fi nevoit să părăsească Efesul după trei ani datorită răscoalei provocată împotriva sa de Demetrius, care se temea că nu-i vor mai fi cumpăraţi idolii făcuţi din argint, pentru că, foarte mulţi păgâni se converteau la creştinism.

Continue reading

Paul meditează în pustiul Arabiei

     Din Damasc, Paul pleacă în Arabia pentru o perioadă de trei ani. El explică mai târziu în Scrisoarea către Galateni: „Nici n-am mers la Ierusalim. Eu m-am dus în Arabia” (Gal 1, 16-17). Nu avea ce căuta la Ierusalim, faptele sale ca prigonitor erau prea proaspete iar situaţia faţă de cei 12 apostoli era delicată. În acelaşi timp viaţa i-ar fi fost în pericol din cauza Sinedriului.

Continue reading

Saul se converteşte, minunea de pe drumul Damascului

     După moartea Sfântului Ştefan, persecuţiile au început să crească în Biserica din Ierusalim. Iscoadele, paznicii templului, cei care aveau diferite puteri sau cei cu puteri depline, toţi se aflau la dispoziţia lui Saul. Au avut loc percheziţii la domicilii în toiul nopţii, mărturii smulse cu forţa, blasfemii împotriva lui Cristos. Pedepsele aplicate celor care erau prinşi erau torturile de la subsolul sinagogilor şi biciuirea cu treizeci şi nouă de lovituri. Închsorile deveniseră neîncăpătoare. Cine putea îşi lua familia şi se refugia la ţară. Dar nici acolo nu mai erau în siguranţă. Saul şi agenţii săi îi urmăreau pretutindeni. Cei care plecau din Ierusalim mergeau dintr-un loc în altul şi predicau vestea cea bună a Cuvantului lui Dumnezeu.

Continue reading

Saul participă la omorârea Sfântului Ştefan

     La început comunitatea creştină, Biserica, nu era autonomă, nu era despărţită de iudaism, nu avea un edificiu propriu de cult, de aceea primii creştini se adunau încă la sinagogile din Ierusalim. Aici domnea o credinţă mesianică nouă şi necunoscută până atunci, domnea o mare iubire frăţească, ce se exterioriza prin acele agape ale comunităţii şi mai ales prin cultul lui Isus.

Continue reading

Saul, un aprig apărător al Legii

     Trecuseră zece ani de când Saul îşi terminase studiile la Ierusalim şi se întorsese la Tars. Nu se cunoaşte care au fost preocupările lui în acest timp petrecut în localitatea natală. Se poate presupune că a activat în sinagoga din Tars dar în acelaşi timp, pentru că în anumite momente îl vedem în legătură cu Sinedriul, autoritatea supremă din Ierusalim,  se poate presupune că ar fi fost însărcinat cu problemele evreilor elenişti din diaspora şi în acest caz fusese de mai multe ori la Ierusalim în acest timp.

Continue reading

Saul din Tars

     Saul din Tars a fost un evreu sau creştinul Paul, Apostulul Paul – apostol al păgânilor, cel despre care Isus va spune că “este un vas pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea popoarelor”.

     Saul a fost un intelectual iscusit care a reprezentat două lumi diferite: lumea ebraică şi cea a Imperiului Roman. Numele Saul arată că este reprezentantul lumii ebraice iar cel de Paul îl face reprezentantul lumii romane. Saul din Tars a fost fariseu prin naştere, prin adopţie un roman şi un apostol prin convertire și prin misiune primită direct de la Cristos.

Continue reading